Omenirea se desparte de trecutul ei razand- Interviu cu Maestrul Alecu G. Croitoru, regizorul fimului Am o idee

Acum mai bine de 30 de ani filmul Am o idee era interzis din ratiuni politice, dupa ce avusese o premiera fulminanta si indelung aplaudata, fiind acuzat ca transpune prea sugestiv realitatea Epocii de Aur.

Asa cum spunea si Florian Potra „ Am o idee este o comedie notorie, care inca o data pune accentul pe miscare, pe urzeala actiunii si pe lovitura de scena, cu un aproape continuu dute-vino pe panza de ecran. Din acest aliaj, de traditie comica prin excelenta latina, caci nu degeaba regizorul nostru este membru al Academiei Tiberine, Al. G. Croitoru isi construieste de-a dreptul un fel de stil, punctat mereu de tot soiul de procedee si tehnici ale rasului, am sa fiu tentat sa afirm ca  Am o idee este, poate, arestarea celui mai vizibil efort din cinematografia romaneasca de pana acum in ceea ce priveste densitatea de gaguri pe centimetrul patrat de pelicula impresionanta, marturisind fara putinta de tagada inventivitatea mucalita a creatorului”.

Premiera de gala a filmului Am o idee va avea loc pe 20 semptembrie la Cinema Scala. Pana atunci Maestrul Alecu G. Croitoru ne vorbeste in acest interviu despre motivele care au dus la interzicerea filmului, despre meseria de actor si regizor si despre evolutia cinematografiei in Romania.

1. De ce credeti, acum dupa 30 de ani ca filmul Am o idee a fost interzis in perioada comunista, dupa ce premiera sa fusese un succes?

Foarte multa lume ma intreaba asta, cine a auzit de film sau dintre criticii de cinema care au vazut filmul sau oamenii care l-au vazut o singura data la premiera. Atat s-s vazut acest film. Si a doua zi dimineata primul spectacol. Atat, de la 9 la 11. Cand a trebuit sa inceapa al doilea spectacol, la cinema Scala, niste baieti au venit in sala, au vorbit cu conducerea si  au zis „bagati fum in sala”. S-au stricat aparatele si au intrerupt filmul. Cei care au venit a doua zi auzisera de la cei care venisera la premiera, ca in sfarsit se poate  rade in tara asta de ceva. Asta era magulitor pentru creatori, dar era dramatic pentru film si pentru mine. Ne-au chemat la casa de filme si nu va pot spune cum am plecat de acolo. Acuzatiile erau ca este o comedie de o frumusete rara , dar cum spune Florian Potra „este pentru prima data in comedia romana cand vedem atata concentrare de gaguri pe centimetrul patrat din cinematografia romaneasca de pana acum”. Dupa ani de zile motivatia de sus era ca in primul rand filmul militeaza impotriva dezvoltarii societatii socialiste multilateral dezvoltate si se rade mult in sala pana si de tovarasa si tovarasa. Eu le-am replicat ca nu e asa, ca doar sectia de propaganda de sus a dat ok-iul ca filmul sa iasa, eu nu am pe tovarasul si pe tovarasul in film, eu nu am filmat asa ceva. Insa exista niste secvente care fac aluzie la asa ceva. . A doua zi dimineata era coada pe 3 randuri de la Scala pana la Patria si de aici pana la Sfanta Biserica italiana, pe trei randuri la bilete. Insa n-au mai dat drumul la al doilea spectacol. Interzis filmul. Indicatia a fost, filmul sa tuleze numai in zona a patra. Asta inseamna doi kilometri in localitatile de la granita, in interior. Nu s-a mai facut asta. 

2. Ce transmite acest film spectatorilor de astazi si ce ar fi transmis spectatorilor de acum 30 de ani, daca nu ar fi fost interzis?

Este vorba de minciuna si adevar, e vorba de subminarea autoritatii, sau dimpotriva urcarea  pe un piedestal de autoritate, a unor oameni de nimic, este un fel de il dau pe unul afara, sinngurul care face treaba in echipa de acolo , il dau afara pentru ca trebuie sa aduca ei in loc de un antrenor, ,alti patru antrenori. Astia toti antrenorii sunt Dem Radulescu,  Stefan Tapalaga, Geo Saizescu si Corneliu Revent. Si ca sa mearga bine totul infiinteaza un club Femina, cu toate nevestele fotbalistilor si angajeaza si un psiholog ca sa le invete cum sa se comporte cu sotii ca sa fie buni pe teren. Presedintele clubului Femina este Jean Constantin.  Nu va povestesc filmul, dar ca sa vedeti bizarul acestor intamplari din film, care fac nu numai deliciul, orice om isi da seama ca nu e vorba de fotbal aici. E vorba de altceva, de minciuna. Aici era o truda, o responsabilitate mare, un unghi de vedere asupra acelei societati.

3. O scena care seamana „prea mult” cu realitatea de atunci?

O scena... Aristide Teica din comisia trimisa de la Bucuresti este intampinat la gara, iar ceilalti trebuie sa afle ce i-ar placea. Unul zice Am auzit de peste si fazani. Pai de unde avem noi lac si  peste. Pai aduceti patru cisterne de peste de la Dunare Si fazani? Luam de la aia de la crescatorie!. Asa e filmul tot. Secventa cu vanatoarea este dementiala. Il imbraca pe ala in vanator si il duce in padure. O padure la marginea Campinei, am fost in prospectie sa aleg locul de filmare. Astia construiesc un lac, unde era groapa de gunoi pun foi de plastic, aduc pompierii sa umple cu apa locul. Eu filmez toate astea, am fotografii cu mine intrand in apa si filmand. Au incriminat si asta si mai ales scena cu vanatoarea. Intr-un tufis Jean Constatntin si cu Valentin Platareanu stau acolo si Jean Constantin zice Mai avem 3 min.  Povestec ca sa intelegeti ca o anume realitate care l-a inspirat pe Mircea Radu Iacoban. Ca fiecare pagina din scena aia era stampilata, sa nu gresec nimic,  redactorul intreaba daca s-a zis vorba aia, dar problema era cum le zici cu actorii, ce sens dai dedesubtul acela care nu e la prima citire.

Citeste tot interviul aici.